Prezentul ne mână cu bici de foc spre modernizare. Nevoia de contemporan creează în unele situații instituții noi, seci, lipsite de emoții, dar perfect adaptate la viteza cu care se desfășoară azi lucrurile. Totodată, noul trebuie adaptat la instituții venerabile, cu tradiție, care au reprezentat garanți constanți peste vremuri, în societate, așa cum este notariatul. Nu poate fi despărțită instituția notariatului de latura emoțională a societății din multe motive, iar unul dintre ele este vechimea.
În mod clar „ popoarelor le trebuie nu numai instituții, ci și moravuri” zicea Balzac. Și zic și eu că notariatul este o instituție cu morav, peste timpuri.
Scurt istoric
Notariatul, așa cum îl știm azi, este reglementat de Legea nr. 36/1995. La 17 noiembrie 1995, s-a trecut de la organizarea din notariate de stat, la organizarea în birouri notariale, ceea ce a facilitat apropierea care există azi între beneficiarii actelor notariale și notar .
Vechea Organizare în notariate de stat s-a facut prin Decretul nr. 79/1950. După cel de-al doilea război mondial, România a adoptat pentru sistemul instituțional, modelul sovietic.
Imi place să spun că noi, ca națiune, luăm, prelucrăm, adaptăm și îmbunatățim ce vine din afară și este bun pentru noi, este în folosul nostru. Regulamentele Organice din 1831 și adoptarea Codului Civil în 1865 influențat de Codul lui Napoleon I, urmat în 1886 de Legea autentificării actelor, au modernizat semnificativ legislația românească la acele vremuri.
Si nu ne oprim aici cu influențele. Sub influența notarilor italieni, încă din secolul XII, în cancelaria voievozilor Transilvaniei se redactau acte. În coloniile genoveze de la Gurile Dunării, era deasemnea o intensă activitate notarială . Deviind un pic de la subiect… ce știți despre comunitățile de etnici italieni din România?
În Tara Românească și în Moldova, activitățile notariale, fără a exista instituții specifice pentru această activitate, erau în seama logofeților și se făceau conform practicii bizantine.
Si partea cea mai dragă mie, ajungând la Bizanț: ați auzit despre Sfinții Mucenici Marcian și Martirie, notari din Constantinopol, care au pătimit în vremea împăratului Constanțiu(+355)?
Notarul scrie ceea ce timpul păstrează………